Maricica Puică s-a născut la data de 29 iulie 1950 și a început să practice atletismul la vârsta de 15 ani. A fost descoperită la un cros pentru elevi, în 1965, de către Ion Puică, profesorul care apoi i-a devenit antrenor şi soţ.
La Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles, marea sportivă a obținut două medalii, aur la 3.000 metri şi bronz la 1.500 metri.
La 39 de ani s-a retras din activitate și după Revoluția din 1989 a antrenat în Spania, alături de soțul său.
A încercat să-i învețe tainele atletismului și pe cei mici, din zona natală, dar s-a retras! Condițiile din țară nu erau prea bune și Puică dezvăluie: „Se opreau că mă doare-n dreapta, că mă doare în stânga…Ce-ai mâncat?…Cartofi prăjiți și am băut un ceai! Cum să chinui eu copiii ăia?”.
Totuși, printre marile talente descoperite de Maricica Puică se numără și Violeta Beclea-Szekely, multiplă campioană.
„Când am început, la 16 ani, într-o familie numeroasă de la Iași, de lângă bojdeuca lui Creangă, am fost selectată de profesorul care mai tarziu mi-a devenit soț la un cros de 8 martie. De acolo a plecat totul. Am mers la liceul sportiv și am început marea peformanță.
Nu era costisitor deloc. Acum văd copiii că trebuie să plătească, tre sa platesti ca sa antrenezi copiii…Eu am avut o grupă de fetițe, când m-am lăsat, dar nu am putut să duc la final chestia asta. Am plecat apoi la Palma de Mallorca, unde s-a înființat o școală sportivă, și Puică era director adjunct. Am făcut multe performanțe, dar la noi erau necăjite fetițele acelea. Făceau o tură și se opreau…că mă doare-n dreapta, că mă doare în stânga. Ce-ai mâncat?…Cartofi prăjiți și am băut un ceai! Cum să chinui eu copiii ăia?” a declarat Maricica Puică pentru ProSport.
Fosta atletă a povestit ce probleme aveau sportivele noastre din cauza echipamentului de slabă calitate. „Am o pereche de „cuie” pe care le-am dat la Muzeul Comitetului Olimpic la expoziție, chiar „cuiele” cu care am alergat în 1984. Când mergeam la concursurile mari, ne îmbrăcau firmele, care aveau contract obligatoriu. Doamna Lia, Dumnezeu să o odihnească!, le știa și le aranja extraordinar. Dar la noi, la atletism, pantofii cu cuie pe care îi primeam din Germania, pe care probabil ăia voiau să îi arunce la second hand, cum spunem noi, îi primeam noi și ne mai încălțăm cu ăia. Și ne mai făceau pe comandă, dar erau foarte duri”
Ex-campioana olimpică a continuat: „Pantofii făcuți la noi erau cu talpă de lemn. Alergând, cuiele se mișcau și-ți intrau în talpă. Te răneau în ultimul hal. La noi în țară când te echipa și te întorceai de la concurs trebuia să dai totul înapoi. Luai cu semnătură”
În toată viața mea, cel mai greu concurs a fost Mondialul de cros. Primul al meu a fost în 1987, în Glasgow, unde ne-au turnat bălegar, paie amestecate, nisip ud…mai și ploua, Doamne!, în ce hal era…mai săreai si obstacole. Când am terminat, nici nu ne cunoșteam la față – Maricica Puică
Campioana noastră olimpică a avut o ofertă fabuloasă de a rămâne în America.
A refuzat! Motivul? A explicat chiar Maricica Puică: „Am avut ofertă, după 1984, de două milioane de dolari ca să rămân în America…Fred Lebow, românul care a organizat maratonul de la New York, unde am câștigat de două ori și a primit un Mercedes, el voia…Am avut oferte din Grecia, Germania, mai multe locuri. Poate am fost și încercați de Securitate ca să afle ce e în capul nostru. Dar noi nu am vrut să plecăm din țară și nu regret”.
E visul fiecărui sportiv să ajungă la Olimpiada și să ia o medalie. Plângi de bucurie în suflet, dar și ddin cauza greutăților pe care le-ai avut până să ajungi acolo – Maricica Puică
„Când am primit Colanul de Aur am simțit că leșin, că mis e face rău. Tremuram. Sunt niște emoții foarte puternice, degeaba te dai puternică, în momentele acelea e foarte greu să vorbești, să-ți dea seama că s-a terminat cu sportul, că te-ai retras” a mai spus ex-marea sportivă a României, Maricica Puică.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER